Putin mai sus de manastire am lasat masina si am apucat-o pe drumul forestier.
Inundatiile si viitura din anul anterior si-au lasat amprenta puternic asupra vaii. La jumatatea traseului drumul forestier se transforma intr-o poteca minunata ce merge paralel cu albia raului.
Peisajul din jurul nostru iti taia respiratia ... la fel ca si traseul...
Si iata si cabana! Sub razele soarelui primavaratic am luat o gustare (adusa la pachet de acasa) si am baut un ceai fierbinte.
Dupa o pauza de vreo 2 ore ne-am luat ramas bun de la cabanier si am facut drum intors.
Drumul nu a fost asa lung, dar ne-am oprit des pentru a surprinde natura in fotografii.
Daca va hotarati sa luati si voi calea muntelui, nu uitati sa protejati natura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu