Platoul Muntilor Bucegi

Deoarece s-a anuntat un weekend calduros, am pornit dis de dimineata spre Valea Prahovei... Desi nu suntem fani ai acestor zone umblate de "pantofari" am zis ca trebuie sa ne sacrificam de dragul muntelui si sa vizitam si aceste zone... Asadar am pornit cu noaptea in cap, inainte de rasaritul soarelui, spre Brasov... si ne-am oprit pentru un moment sa admiram rasaritul peste barajul de pe Olt de la Sacadate...

La ora 9 eram deja in Busteni gata echipati in fata la telecabina... de data asta ne-am dat cu "pantofarii" si am ales traseul cel mai usor... dar echipamentul nu ne-a lipsit... In asteptarea telecabinei am avut timp si pentru cateva cadre cu Crucea de pe Caraiman.

Sus pe platou privelistea era superba... si numeroase formatiuni sculptate de vant si apa... In prima faza am crezut ca acesta e Sfinxul...

Babele m-au dezamagit putin... sau mai bine zis oamenii din cauza carora Babele erau imprejmuite cu gard si atentionari de genul "Nu va urcati pe monument".

Eu as numi aceasta formatiune "Masa tacerii"...

Si in final Sfinxul... care in prima faza, asa cum te apropii de el, nu seamana deloc cu el, doar din aceasta pozitie...

Dupa un traseu de o ora am ajuns si la Crucea de pe Caraiman... care de departe pare asa de mica...

... iar cand esti langa ea te copleseste prin maretie...

Pestera Ursilor

Daca tot eram in zona, am zis sa vizitam o alta frumusete a muntilor Apuseni, Pestera Ursilor. Insa inainte am mai admirat putin cuvertura pe care toamna a asternut-o peste paduri.

Singurul lucru care mi-a displacut la pestera a fost intrarea... foarte comerciala... cu usi glisante... fara portal de pestera cum am vazut la Cetatile Ponorului.


In schimb, elementele carstice sunt superbe si ghidul ni le-a prezentat cu numele lor... racheta, cortina, Alba ca Zapada si piticii, casuta din padure, Coloana infinitului si multe altele...

Si pentru ca se numeste Pestera Ursilor, am gasit si ramasite ale ursilor blocati in aceasta pestera...

Daca vreti sa vizitati pestera, nu uitati sa va luati cu voi un pulover mai gros si chiar un fular... temperatura in pestera e constanta... intre 8-10 grade.

Nu departe de Pestera Ursilor se afla Pestera Meziad unde va veti simti ca niste adevarati exploratori. Pestera nu e amenajata ca cea a ursilor si e recomandat sa ai lanterna si bocanci pentru a o vizita. Se intra doar cu ghid. Si aceasta pestera are diverse formatiuni ce porta nume haioase... paznicul pesterii, scara suspendata, bradul de craciun, sfinxul, bucataria si multe altele... Cel mai mult mi-a placut podul natural peste care am trecut si apoi drumul ducea pe sub el... Bineinteles ca in aceasta pestera nu lipseau liliecii... vreo 6 specii... si erau cu sutele...

Cetatile Ponorului si Cheile Galbenei

Cetatile Ponorului sunt o creatie incredibila a naturii care ma impresioneaza de cate ori le vad. De aceea am revenit pe plaiurile Padisului si in octombrie 2009. Nu as alege alt anotimp decat toamna pentru a vizita acest splendid decor.

In acest anotimp natura are culori impresionante: rosu, galben, visiniu, portocaliu, maro si verde. Multitudinea de specii de copaci face ca aceste paduri sa para covoare tesute la tara...

Cheile Galbenei sunt si ele de o impresionanta frumusete. Noi nu am reusit sa le vizitam decat pe deasupra pana la cel de al doilea punct de belvedere.

Izvorul raului care a format aceste chei se afla in acest minunat ochi de apa al carui culoare azurie ne-a uimit pe toti.

Apoi, in ritm navalnic, apa si croieste drum printre bolovani...

... ce creeaza un defileu impresionant al carui fund nu se poate deslusi din punctul de belvedere.

Anul acesta ne-am planuit sa revenim pe plaiurile bihorene pentru a descoperi alte pesteri si chei minunate ale acestei zone.

Lacul Sf. Ana si Tinovul Mohos

In 13 septembrie ne-am propus cu prietenii nostri sa mai facem o iesire pe meleagurile minunate ale acestei tari necunoscute de multi dintre noi. Asa ca dis de dimineata ne-am urcat in masina si dupa un drum de cca 3 ore am ajuns in acea zona minunata.

Aceasta zona e o rezervatie naturala ce include 2 cratere. In primul crater s-a format lacul vulcanic Sf. Ana de o incredibila frumusete. Nu stiu daca asa e de obicei, dar zona era foarte linistita in acea duminica.

Inainte de a ajunge in parcarea ce se afla aproape de malul lacului se poate urca in punctul de belvedere.

Al doilea crater al muntelui e o mlastina atipica... cenusa vulcanica s-a depus la suprafata, iar pe aceasta s-au adaugat praf si in timp s-a format un sol instabil. Zona se viziteaza doar cu ghid si turul costa cca 3 RON de persoana. Am avut noroc deoarece grupul a fost relativ mic (12 persoane). Cand ajungi in zona ti se spune sa nu ramai prea mult timp intr-un singur loc deoarece exista riscul ca sa te scufunzi. Cu cat te apropii de mijlocul craterului solul e tot mai subtire si instabil.

Cand intrii in zona craterului trebuie sa mergi pe poteca special amenajata, zona e rezervatie naturala si nu trebuie distruse speciile de plante ce traiesc aici. Ghidul ne-a invitat sa incercam senzatia ciudata pe care ti-o da solul, de burete, parca mergeam pe o saltea cu arcuri...

Din loc in loc sunt ochiuri de apa, apa neagra... ca haul iadului...

Ne sunt prezentate si speciile de plante specifice zonei, plante carnivore, otravitoare si halucinogene.

Desi zona e rezervatie si ti se spune sa nu fumezi sau sa faci foc deschis, pe zona de intoarcere am adunat 20 de mucuri de tigara... un pachet intreg. Oare de ce se pune mai mult in gluma decat in serios ca suntem cu 50 de ani in urma fata de Occident... din cauza ATITUDINII!!!!!!!!

Piatra Craiului si "Prapastiile" Zarnestilor

Cum v-am obisnuit pana acum, cel putin o data pe luna am facut cate o iesire prin muntii nostrii superbi. De data aceasta am ales Piatra Craiului. In formatie de 4 persoane ne-am urcat in masina si am pornit din Sibiu spre Brasov. Era o zi frumoasa de sambata in luna iulie 2008. Ne-am oprit in Zarnesti la Pensiunea Garofita Pietrei Craiului unde am gasit niste gazde deosebite. Piatra Craiului este mandria muntilor din Tara Barsei. Se prezinta sub forma unei muchii, orientata de la nord la sud. In acea sambata am ales sa exploram vesantul estic prin "Prapastii".

Aceste "Prapastii" sunt un minunat defileu creat de paraul Vladusca. De la intrarea in defileu incepe si parcul national Piatra Craiului.

Te simti o furnica pe taramul gigantilor.

Am avut parte de o zi insorita, iar cerul senin contrasta superb cu griul stancilor si verdele crud al copacilor.

La capatul defileului am pornit pe carare prin padure. Destinatia finala era Cabana Curmatura.

Peisajele din jurul nostru ma faceau sa raman in urma pentru a le admira.

Ajunsi la cabana am facut o pauza de masa si mai ales de ceai, un leac foarte bun la munte impotriva setei.

Si bineinteles sesiunea foto.

Am coborat pe alt traseu, unde mi-am dat seama ca totusi acea cabana se afla pe un traseu usor si poate ajunge toata lumea; chiar si tineri de 15 ani turmentati, parinti inconstienti cu copii dupa ei si fara echipament corespunzator de munte. Si ce exemplu frumos dau parintii cand coboara in fuga pe langa poteca (destul de abrupta) echipati cu adidasi. Si inca un lucru: unde ajung "pantofarii" e si multa mizerie. Aveti grija de mediul inconjurator si ne vom bucura de peisaje frumoase mai mult timp.